Auzim tot mai mult in jurul nostru vorbindu-se despre conceptele de Smart City sau Smart Village, care sunt strânse legate de doi termeni pe care uneori îi confundăm: digitizare și digitalizare.

Ei bine, cei doi termeni chiar dacă din punct de vedere morfologic sunt asemănători, ei au sensuri diferite. Cu toate acestea există o legătura strânsă, putem spune chiar de cauzalitate dintre cei doi termeni, pentru că fără digitizare nu putem vorbi de digitalizare.

Digitizare

Digitizarea este destul de simplu de explicat și reprezintă trecerea de la tehnologii analogice la tehnologii digitale. Ca să fie mai ușor de înțeles chiar și pentru cei care nu au multe cunoștințe despre tehnologie, voi da un exemplu simplu: cel al telefoanelor. Până acum câțiva ani acestea funcționau pe baza undelor sonore care au o formă sinusoidală așa cum puteți vedea în imaginea de mai jos. Aceste unde erau care erau ”traduse” în impulsuri electronice, care sunt semnale analogice.

Odată cu apariția telefoanelor mobile undele sonore au fost transformate în cod binar, adică într-o înșiruire de 0 sau 1. Această transformare se numește digitizare și a fost aplicată asemănător în mai toate domeniile de activitate.

Digitalizare

Digitalizarea este un concept ceva mai complex și privește procese ce au loc în cadrul unor instituții, companii, etc, procese ce pot duce la automatizarea unor acțiuni și care au ca scop în principal optimizarea resurselor. Când mă refer la optimizarea resurselor trebuie să avem o privire de ansamblu al acestora: resurse materiale, financiare, umane sau de timp. Implementarea tehnologiei digitale și automat digitalizarea unui proces poate duce la optimizarea tuturor acestor resurse sau doar la o anumită parte a acestora. În acest moment factorul uman are o importanță foarte mare, pentru că stabilește strategia de digitalizare și prioritățile pe care această strategie le urmărește.

Pe lângă optimizarea resurselor poate cel mai important obiectiv pe care ar trebui să îl aibă o strategie de digitalizare, din punctul meu de vedere, este satisfacția celui care se află la capătul procesului de digitalizare. Subiectul e unul destul de vast și îl voi aborda într-un articol separat.

De multe ori am auzit folosindu-se greșit termenul de digitalizare atunci când cineva se referea la faptul că a îmbunătățit arhitectura hardware a instituției (computere, imprimante, etc). Din punctul meu de vedere, dotarea cu device-uri digitale nu înseamnă că s-a trecut în etapa de digitalizare, pentru că această modificare nu visează procese sau proceduri. Da, putem vorbi de digitalizare doar atunci când se stabilesc proceduri interne într-o instituției și cu ajutorul noului hardware sunt înlocuite sarcinile ale unor funcționari, ceea ce duce la o economie de resurse.

Conceptul de Smart City și digitalizarea

Implementarea conceptului de Smart City este strâns legat de nivelul de digitalizare al instituții care dorește să implementeze acest concept. Iar nivelul de digitalizare este așa cum am spus e strâns legat de digitizare. Din păcate în România unele instituții se află încă la primul pas, cel de digitizare. Și acest fapt este unul dintre impedimentele (nu singurul) care face ca digitalizarea și implicit implementarea conceptelor de Smart City/Smart Village să fie atât de greu de implementat. Și uneori și greu de explicat.

Pentru a digitaliza procese e nevoie să digitizezi arhitectura hardware, iar ca să faci acest lucru e nevoie de finanțare. Despre finanțări, piedici și reținerea instituțiilor sau a cetățenilor în a utiliza sistemele digitale, voi scrie într-un alt articol.