„Hârtia” care decide dacă un proiect există sau nu

Dacă fondurile europene ar fi un joc, Ghidul solicitantului ar fi regulamentul. Este ”biblia” managerului de proiect și documentul care stă la baza celor mai multe dintre deciziile sale.

Un document pe care, sincer, putini oameni îl citesc, pentru ca nu au nici timpul, nici răbdarea, nici motivul sa o facă. Dar este ”hârtia” care decide, rece si clar, daca un proiect poate fi realizat sau nu. Nu primarul, nu funcționarul, nu partidul. Doar Ghidul solicitantului stabilește asta.

Pentru mulți, sună ca un document plictisitor (și vă spun sincer, 99% din ele, chiar sunt plictisitoare), ceva birocratic, o formalitate. În realitate, este regulamentul jocului. Fără el, nu știi ce ai voie sa faci. Daca il ignori, pierzi. Daca te grăbești și îl interpretezi „după bunul plac”, pierzi. Dacă ai o idee bună, dar nu se potrivește cu regulile din ghid, tot pierzi. Iar pierderea nu înseamnă doar ca nu se face proiectul. Uneori înseamnă luni de muncă aruncate, timp pierdut, bani cheltuiți pe documentații, și, cel mai rău, oameni lipsiți de investiții care le-ar face viața mai bună.

De aceea, înainte să vorbim orice trebuie, trebuie să vorbim despre ghid. În limbajul simplu, ghidul este ca lista de condiții pe care trebuie să le bifezi ca să primești ceva. Dacă bifezi tot, mergi mai departe. Dacă îți lipsește una singură, te oprești, oricât de aproape ai fi.

Ce este, de fapt, Ghidul solicitantului!?

Spus foarte simplu, Ghidul solicitantului este lista de reguli a banilor europeni.

Este documentul care spune clar:

• cine are voie să ceară bani;
• pentru ce are voie să îi ceară;
• cât poate primi;
• ce cheltuieli sunt acceptate;
• ce documente trebuie depuse;
• ce NU este acceptat, indiferent cât de util ar fi.

Fără ghid, nu există proiect.
Cu ghidul încălcat, nu există finanțare.

De ce nu e „doar o formalitate”?

Mulți oameni cred că ghidul este ceva orientativ, „ca să știm despre ce e vorba”. Nu este.

Ghidul nu spune:
„Ar fi bine să faceți așa.”

Ghidul spune:
„Dacă nu faceți exact așa, nu primiți banii.”

Este ca la:

• permis auto,
• subvenții agricole,
• ajutoare sociale.

Nu contează că intenția e bună. Contează dacă respecți regula scrisă.

Ce găsești în Ghidul solicitantului

Un ghid spune, de obicei, lucruri precum:

• Cine poate aplica
  Primărie, școală, asociație, firmă, consorțiu. Dacă nu ești pe listă, nu aplici.
• Pentru ce tip de investiții
  Drumuri, școli, energie, IT, mediu, servicii sociale. Nu „orice”.
• Ce cheltuieli sunt acceptate
  Unele lucrări, unele echipamente, unele servicii. Restul se plătesc din buget local.
• Ce documente sunt obligatorii
  Studii, avize, hotărâri, acte de proprietate, proiecte tehnice.
• Cum se face punctajul
  Cine are prioritate și cine rămâne pe dinafară.

Totul este scris. Nimic nu este „după inspirație”.

De ce o virgulă poate bloca un proiect?

Pare o exagerare, dar nu este.

În ghid pot exista formulări de genul:

• „minimum 1.000 de metri”
• „minimum 2.000 de metri”

Dacă tu depui un proiect cu:

• 980 de metri,
• sau 1.950 de metri,

proiectul este respins, chiar dacă diferența pare mică.

Pentru că evaluatorul nu interpretează. El verifică:

• este conform ghidului?
• da sau nu?

Nu există „aproape”.

De ce nu poți adapta proiectul după nevoile tale?

De multe ori apare întrebarea:
„Dar nu putem face proiectul puțin diferit, să se potrivească la noi?”

Răspunsul este simplu: nu prea.

Proiectul trebuie să se potrivească ghidului, nu invers.
Dacă ghidul cere:

• anumite dotări,
• anumite dimensiuni,
• anumite tipuri de lucrări,

le faci pe acelea, chiar dacă local ai fi făcut altfel.

Este ca atunci când:

• mergi la examen,
• și subiectele sunt deja stabilite.

Nu poți scrie ce știi tu mai bine, ci ce ți se cere.

De ce primăria pare „rigidă”?

De aici apare impresia că primăria:

• nu vrea;
• se complică;
• se ascunde după hârtii.

În realitate, primăria este prinsă între:

• nevoile reale din teren;
• și regulile scrise în ghid.

Dacă iese din ghid:

• proiectul cade;
• sau, mai grav, banii trebuie returnați.

De aceea, de multe ori, primăria spune:
„Nu se poate pe fonduri europene.”

Nu pentru că nu vrea, ci pentru că ghidul nu permite.

Un exemplu simplu, din viața de zi cu zi

Imaginează-ți că cineva îți spune:
„Îți dau bani să îți schimbi acoperișul, dar doar țiglă, nu tablă.”

Dacă tu:

• vrei tablă,
• sau mai faci și un gard,

nu primești banii.

Exact așa este și cu Ghidul solicitantului.
Spune ce ai voie. Restul nu există.

Ce face, de fapt, primăria cu ghidul

Primăria:

• citește ghidul cap-coadă;
• vede dacă există vreo finanțare care se potrivește nevoilor locale;
• decide dacă are rost să aplice;
• pregătește proiectul strict după reguli.

Uneori concluzia este dureroasă:
„Avem nevoie, dar nu există finanțare potrivită.”

Și atunci nu aplică. Pentru că un proiect depus greșit înseamnă timp pierdut.

Pe scurt, fără ocolișuri

Ghidul solicitantului:

• nu este o sugestie;
• nu este negociabil;
• nu este flexibil.

Este regula jocului.

Poți să îți placă sau nu, dar dacă vrei bani europeni, joci după regulile lui.

În episodul următor voi explica ce este eligibil și ce nu, de ce unele cheltuieli sunt acceptate iar altele nu, și de ce, uneori, lucruri perfect logice nu pot fi plătite din fonduri europene.